Ma uitam ieri la nishte poze si ma miram de cat de repede am ajuns, pentru un grup de prieteni si cantacioshi deopotriva, sa bantuim si tzara noastra si pe-a altora, in cautare de recunoashtere dincolo de cat putem chiar si noi sa ne apreciem sau sa ne evaluam, spre recompensarea caraushiilor si a aventurilor , alipite fara plan sau anuntz, diverselor live-uri.In minte imi vin clar cele mai traznite sau neobisnuit de aglomerate cu evenimente umplute la refuz cu ras si chef de taiat noptzile la caini.Imi plac cainii.Imi place Pistol cu Capse, cum am ars-o noi prin coltzuri neexplorate de antenele vreunui operator de telefonie mobila, imi place de Bebe, cum prinde el momentul si il face praf de stele, imi place de Chester, cu care ne-am tzinuth companie prin Sibiu, in timpul campionatului de fotbal (unul dintre ele...), imi place de Recycle Bin (Pace, Pokemon) cu care ne-am ametzith bine rau de tot si i-am lasat fara insigne, prin Cluj, imi place de The Mood (cand nu aveau atatea Oo), cu care dadeam din capete prin B52, imi place de Tep Zepi cu care ne-am dat in primul live ever, in Fire, imi place Baia Mare si discoteca de la Palatul Creatiei si Dezvoltarii Imaginatiei Copilului din Tine (nu stiu numele) unde am dat la nivel cu publicul, si publicul a fost cul, imi place clubul Control, cu sala aia mare care nu pare ca se umple niciodata, imi plac Les Elephants Bizarres, ca-s nesanatoshi si verzi tot timpul, imi plac baietzii si fetele de la D-aia, ca sunt genishti fara echipament de protectzie, imi plac dementzii de la TBA Crew Booking, imi place numarul 3 si imi plac atat de multzi incat nu pot sa ii enumar pe totzi si nici nu vreau ca ratam lansarea initziala, mi-a placut in Canadian Music Week , mi-a placut Papa Roach la Music Factory, mi-a placut South by South West, mi-a placut bauta dinaintea ultimului live din Texas dar, peste toate astea, alea, alealalte, celelalte, respectivele sau respectivii, mi-au placut si imi plac extratereshtrii de pe planeta Dekadens.Experimentul este acid si curatza pielea de pe oase, te dezbraca de vointza ta si te asimileaza cu cea a trupei.Pentru un glontz cu 4 capete, nu am lasat mai nimic in viatza, nu am luat ostatici si nu ne-am batut capul cu imagini care nu ne reprezentau.O bomba cu ceas, pe care o oprim din ticait, sa lasam un pasager sa scape.Va dau un indiciu: e Becky.Juna Bex, distinsa intr-ale vocalizelor dekadente, pentru o colorata perioada de 3 ani de zile, s-a decis sa faca reconstituirea partilor care conteaza si au lipsit, in Toronto, Canada.Peisajul ne-a furat englezoaica preferata, cat timp am batut si nu ne-am dat batutzi si am baut si nu ne-am dat bautzi, in Canada.In acest sens, fara prea multe adaugari si adauautogari, trebuie sa ne despartim de Becky, Bex, Rebecca Elian, sa ne memoram bine sirul povestilor, pentru a continua fiecare de unde a ramas.Unde a ramas?A ramas sa ne despartim printr-un live, ultimul in formula consacrata, ultimul strop de energie furata de o cotitura de care toate trupele se tem si care se intampla chiar si cand crezi ca esti ultra vitaminizat.

Pe 29 MAI ( Mersi, Jan :) ), Dekadens va sustine ultimul concert, in chimia Jan, Mihai, Boddy si viitoarea expata, expatriata voluntar prin sinergii de contopire cu cultura artzarului, Becky.

Sexul tare (la table si fifa) din Dekadens, saluta decizia Bex-ului cu dramul aferent de nostalgie, respecta dorinta de a apartine de ceea ce te face sa te simti mai viu si ii doreste sa cucereasca lumea, cu uneltele din dotare : voce, idee si stare.

Milioanele de fani pot dormi linishtitzi, Becky isi va continua cariera muzicala peste hotare iar Dekadens va continua la voce cu una bucata solista din primordiala supa a promisiunii zilei de maine.Si ce zi frumoasa este.Drept urmare, ziua promite si promitem si noi ca vom reveni, albumul nou e in inertzia jam-urilor si profetzia pieselor deja prestate live si trupetzii se reancarneaza intr-un Dekadens cu totul si cu totul de...ment.Becky isi pregateste inca de pe acum plecarea, frunzarind printre hartii si legi si politici si idei si sunete si inregistrari si locatzii si scoli si o zi noua.O lasam pe ea sa ne povesteasca ce, cum si de ce.

From the girl with the third eye blind, from Bucharest, Romania, to Toronto, Canada, here is the status quo...

Becky :

To fans and friends of all corners of the globe that constitute around Dekadens,

The day has come when I finally have to announce my departure.

It is sad, and yet positive, so we'll try to keep it on the best note possible.

After nearly three years with two of the most capable musicians I know, and one year with the finest drummer I know, it is time for me to leave.

I have always loved the rising Canadian music scene, and it's prominence throughout the recent indie scene. I have been given the opportunity to start a musical project over there, and will start recording as of June. I will start writing a blog as soon as things are settled, but until then I am sure Mihai will keep you updated on my efforts.

I will also apply for university in Toronto as of next year, a course which I cannot take in Romania, and for these reasons I have decided to move to Canada as of September.

Having said that, it does sadden me that I will be leaving Dekadens.

We have traveled all around Romania, in UK postal vans and trains during Christmas, been in some of the weirdest situations. We've traveled halfway around the world on all modes of transportation, met some of the nicest people and done all sorts of crazy stunts.

It's not hard to see why these guys have become less like band mates, and more like brothers. I will miss them dearly.

I would never have guessed a year after releasing our debut album, life would turn out this way.

Thank you to every single person who helped us be Dekadens, that includes friends and family, without your support we wouldn't be where we are!

A big thank you to Mihai Antonescu, of course, without his efforts, much of what we have achieved would have not been accomplished. A special thank you to Lizzy, Reggie and Dave for helping us cross boundaries and for their help and support in many tight situations.

I'd also like to personally thank my dad, for making certain dreams come true.

I sincerely hope that Dekadens continues to achieve new heights, and I wish the guys well with their new vocalist.

I hope to see everyone on the 29^th of May in Club A, where we will for sure play the greatest concert there ever was!

Becky.

Sa inceapa reantregirea neamului alternative punk.

Noua echipa DKDNS