Cu mic , cu mare, ne adunam resursele si nevoile si rabdarea si ne pregatim de fenomenala despartzire de Toronto, Canada, America fiind deja o amintire placuta si foarte indepartata.Foarte.Intre ieftinul si hranitorul street dog si companiile legate in deloc pretentziosul dar primitorul Global Backpackers Inn, ne bucuram sa ne intoarcem acolo unde casa e casa si masa e goala ca e criza.E criza si aici, la artzaru' vesel.Era criza si in State.E noul val.Ar trebui inventat repede un fenomen muzical de criza: crysis rock.Poate de asta are nevoie industria muzicala.De crize.Fenomenul, nu trupa.Am strans cureaua, am donat ultimii loonies a.k.a. dolarei canadieni , pe mancare si niscaiva sucuri sau beri, in functie de placeri, si ne-am luat la revedere de la talentatele figuri gazduite temporar in hostel.Pentru noi sa tinem minte si pentru voi sa vedeti, dupa cum urmeaza :

Out, walking the street dog.Dar street dog-ul ne-a invatzat pe noi trucuri, nu noi pe el, atat de bun este : Sari, Boddy !... Sari, Jan !...


Ne facem bagajele dar lasam deschisa promovarea pentru singura compilatzie aproape de
inimile noastre: The Next Dog Desert Island Selection - RoadRunner Music, Next Dog Studios, Scrap Art Design, New Folder


Japonia e mistica si stricta, dar prin Miho Itoh, ne dam seama ca este talentata si prietenoasa.Cu sau fara voia voastra, personajele dojo-ului din Toronto sunt, in ordinea desenelor de pe hartie : Boddy, Miho, Mihai.Miho le-a desenat pe toate.


Cu o scurta legenda a formulelor decorative specifice traditiei de care s-a despartit 2 saptamani, sa vada lumea de langa lacul Ontario, Miho se autoportreteaza , destul de enigmatic.Ne place oricum :D...


Nu, nu este Tom Cruise, nu este Richard Chamberlain, Shogun sau Pasarea Spin nu au nimic in comun cu basistul de la Dekadens.Dupa cum am zis, conteaza prea putin ca sabia pare infipta in spate si nu purtata la spate, ceea ce conteaza este gestul.Si, zic asta, pentru ca nici desenele facute de noi nu au fost mai fidele :D...


De la stanga la dreapta : Tom Cruise, Mito Itoh, Mr. T.In subsolul de la hostel, pregatitzi de plecare si dand o mana de ajutor micutzei Miho cu bagajul ei, complet invers proportional.Multzumim lui Jan Willys pentru poza.Un actor cu un ochi deosebit.Sa nu ii spunetzi celuilalt ochi, ca se supara.


Asta e de la banca, am trecut de atatea ori pe acolo si au fost asha primitori incat, am decis sa le las un scurt mesaj la masa de scurte mesaje (..?..).Sper sa imi urmeze sfatul.


Masa de scurte mesaje... si mesajul.


Shoppingul nu e strain de Boddy cum Boddy nu e strain de sexul opus.Cu toate ca majoritatea sexului opus din turneu a fost strain.De origine straina.Dar Boddy nu se supara.E un baiat deosebit, fara prejudecatzi un izvor fara repaos in ceea ce priveste metodele de a convinge o fata sa faca... poze, cu el.Varianta feminina a lui Dallas Green, se bucura sa ofere un zambet mare si canadian.Mainile la vedere, Boddy !...


Street dog-ul... lasat in urma, abandonat.. atat de bun... atat de ieftin... il vreeeem... ne cheama...


Miho Itoh si Mihai.Schimb de vocabular pe ultima suta de metri, inainte de plecare.Tot ce pot sa va zic, fonetic vorbind este Totemo Gomenasay ca nu va pot relata mai mult din discutzie.Japoneza fara abilitati in engleza si romana cu abilitati de engleza adaptate cu semne si zgomote dau o discutie de neuitat.Concluzia a fost ca va trebui sa se mute in Olt Toronto si sa deschida un club unde japonezii sa vina si sa se danseze numai pe mese si sa porneasca prima trupa de japanese hard core din Toronto, evident in japoneza.Intrebarea care a generat concluzia asta : "..ce ai mancat prin Toronto?"... :D ...unele lucruri au o viatza proprie.

La aeroport in Toronto.Nu chiar la timp, daca ai bagaje oversized si dc stai 10 minute sa te scuzi fatza de un shofer indian ai carui pantaloni i-ai rupt cu un un shurub de la troller.Bacshishul de 5 dolarei canadieni se duc pe pantalonii noi acum.Halal.. :)

Nu ne este frica sa zburam.Zambetul este natural.Va rog, opritzi camera.7 ore pana in Amsterdam.Am vazut vreo doua filme pe primul zbor dar nu s-au comparat cu filmul lu' Boddy , din timpul turbulentzelor.Actiune, drama, comedie, excelent.Il recomand.


RoadRunner Music nu se incurca cand e vorba de primiri...m-am simtit coplesit...pana am pus bagajele jos.Ca de obicei, multumiri RoadRunner, cu care de altfel a inceput si se si inchide si cercul perfect, turneul Burn Alive, al formatiei DEKADENS.


Hugs sau schimb de substantze ilegale chiar la Sosiri Internationale...nu am vazut NIMIC.

Nici Becky nu scapa de urgia bine-ai-venitului.Merita, englezoaica, a rupt gura curioshilor de ambele partzi a raului Windsor/Detroit.Treci la pupat !!


Asta e de poza.Dupa ce a ieshit din cadru, Boddy a carat bagajele tuturor.Glumesc, evident.Dar oricum, caruciorul e mai ushor de dus... :))))


Am avut prieteni buni de la Scrap Art si New Folder , prezentzi in randurile de intampinare.Cine a zis ca nu va veni familia la aeroport, s-a inshelat.Rau.


"..- Hai , imbarcarea, avetzi concert in 2 ore in Cluj si peste 4 ore in Sibiu..Ne oprim pe drum sa va dau cate o injectzie cu adrenalina."


Imi era dor de zebrele de acasa...ma simt in siguranta pe ele.


Este o pasare, este un avion.. nu, este SXSW ! Nu.. este Jan.Nu, este un tricou.Da, dar e pe Jan.
Aha.Ce tare.SXSW a fost pe Jan tot timpul.


Daca Mihai Antonescu ar fi Vrajitorul din OZ, tot ce pot sa zic este ca Dorothy (Becky), Omul de paie (Jan), Omul de tinichea (Mihai) si Leul fricos (Boddy) au gasit ce au cautat , inca de la incepututl calatoriei.Drumul inapoi spre casa, multzumitzi de experientza de pe drum.


Variante :
"Hai recunoashte, Mihai, tu ai fost...Recunosc, m-am abtzinuth tot zborul...de emotzie, mi-a scapat..."

"Mihai, de ce te tzii singur de mana ?... M-am gandit ca asha nu dau de banuit."


"...-Tzii minte break-ul ala din concertul dat in Windsor, prima oara, la Climbing up the walls, pe pasajul ala unde dai in tumuri si eu fac riff-ul ala sacadat pe chitara si Becky baga vocea aia sus si Mihai o dubleaza cu tzipat?..

-..Da...

-...Ok, credeam ca nu am dat piesa aia."


Obi OUR VAN Kenobi.
Ca o adevarata backpackeritza, Becky a refuzat sa mearga in van cu noi si a batut la picior drumu' pana acasa.Am mers in paralel cu ea, in caz ca aveam noi nevoie de ceva....NOT!Am dus vocalul pana in usa casei, de unde a fost preluata de cealalta familie a ei :).

Turneul Burn Alive s-a terminat in Otopeni, de unde a si inceput, a fost o experientza si un succes pentru noi, urmeaza materialele care va vor relata povestea in diversele ei contexte si relatari.

Dekadens multumeste familiei afiliate RoadRunner Music, Next Dog Studios, Scrap Art Design, New Folder si tuturor celor care ne-au sustinut de acasa, cu mic cu mare, cu slab, cu tare.




Ne mai auzitzi...


Bine am venit.